Cum poate cineva să vă răsplătescă creaţiile
sau munca dacă nu puteţi face dovada că ele vă aparţin?

Fie că sunteţi advertiser, designer, proiectant, arhitect, scriitor, compozitor sau artist, dacă sunteţi autorul unei creaţii originale cu o valoare comercială sau culturală este obligatoriu să vă înregistraţi şi protejaţi munca pentru a avea dreptul de autor ce vă permite să o vindeţi, să o licenţiaţi sau să vă daţi acordul pentru utilizarea ei.

Sistemul de marcare electronică este sincronizat cu serverul aparţinând Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) prin referinţa naţională de timp “Ora Oficială a României“. Structura sistemului  este conformă standardul IETF- RFC 3161 accesibil prin protocolul HTTP iar calitatea furnizorului de marcare electronică este atestată prin certificare ISO/IEC 27001:2005 conform BSI (British Standards Institution).


 Pentru a vedea aceasta animatie, aveti nevoie sa instalati Flash Player. Faceti click aici pentru descarcare.

 
 
 
   
 


Sentinţe ale Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie:
- Copyright. Răspundere civilă contractuală
- Plata drepturi de autor - editare
- Copyright album fotografic
- Recunoaşterea drepturi de autor

Legislaţie

Creaţiile, operele literare şi artistice sunt protejate internaţional de " Convenţia de la Berna pentru protecţia Operelor Literare şi Artistice", care datează din 1886, revizuită prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979.

România - membră din 1927 - a aderat la Convenţia de la Berna în forma revizuită prin Legea nr. 77/1998 publicată in MO 166/28 aprilie 1998.

În martie 2002 a intrat in vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) şi în mai 2002 Tratatul OMPI pentru Interpretare şi Fonograme (WPPT) care a fost ratificat de 30 ţări din cadru ONU.

În România Legea nr. 8/1996 stabileşte cadrul juridic privind dreptul de autor/copyright şi drepturile conexe. Această lege este în vigoare în prezent fiind modificată şi adăugită prin următoarele acte normative:

Legea prevede ca autorul unei opere (literară, artistică, muzicală etc.) să deţină dreptul asupra respectivei opere pe toată durata vieţii sale plus încă 70 de ani . Drepturile de autor se moştenesc de către urmaşii legali ai autorului (în cazul mai multor autori, drepturile expiră la 70 de ani de la moartea ultimului dintre aceştia). Excepție o fac programele de calculator unde termenul este de 50 de ani în loc de 70.

Titularii ale căror drepturi au fost încălcate pot pretinde repararea prejudiciului calculat potrivit normelor legale; în cazul în care prejudiciul nu poate fi determinat în acest fel, aceştia pot pretinde acordarea de despăgubiri reprezentând triplul remuneraţiilor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite. De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit, scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal, precum şi publicarea în mijloace de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvarşit fapta.

După Convenţia de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o opera este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau ştiintifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” şi „sunt considerate obiecte ale proprietăţii intelectuale toate creaţiile originale literare, artistice şi științifice exprimate prin orice mediu şi pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.

În lumea digitală se aplică aceleaşi legi ale proprietăţii intelectuale şi drepturilor de autor ca şi pentru toate celelalte creaţii originale.

Prima lege privind drepturile autorilor în România a intrat în vigoare la 28 iunie 1923 şi se numea „Legea proprietăţii literare şi artistice”. Apoi în 24 iulie 1946 a apărut o Lege privind Contractul de editare şi Dreptul autorului asupra operelor literare. Ea a fost abrogată parţial la 14 ianuarie 1949 prin Decretul nr. 17 pentru editarea şi difuzarea cărţii. După doi ani a fost emis Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951 privind dreptul de autor asupra operelor susceptibile pentru a fi tipărite; acesta a fost modificat prin Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952.

 
 
Termene şi condiţiiAflă mai multe despre înregistrare 2016 © CRS • Copyright Romanian Services